03.21.08
…
Intuneric. Stele se prabusesc in esenta neagra. Eu. Mi-e prea somn ca sa pot dormi. Incerc sa omor gandurile. Neputincios, slab, umilit, ma declar invins. Ce mare se arata cerul de sub pamant. Unde mi-am pus tigara? O aveam la mine. Era ultima. Ultimul fum imprastiat de timp. Curge repede. Timpul. Ciudat. Sa o fi pierdut cand am cazut? Nu. Sau poate cand am alergat ca un nebun cu gandul dupa tine?
Dar… nu fumez. Nu-mi amintesc sa o fi facut vreodata. De ce as face-o acum? Chiar e ciudat. Cum savarsim lucruri fara sa stim ce facem. Cum tinem ochii inchisi atunci cand nu avem curajul sa infruntam lovitura. Si totusi… Unde imi este tigara? Am dreptul la tigara mea. Sa o strivesc incet intre buze. Sa o vad cum se stinge in palpairi tot mai slabe. Sa dureze o vesnicie, dar sa fie scurta. Sper sa o gasesc… tigara…
03.10.08
am murit azi
deoarece ieri am trait
prea mult.
voi renaste maine
pentru a termina
ce am inceput -
sa mor.
03.07.08
rascrucea
Ce este suferinţa pentru un suflet stins
Care e-n lume singur şi-aproape de abis,
Ce n-a ştiut vre-odată cum e să fii iubit
Însă prea bine ştie cum e să fii lovit,
Cum inima se sfarmă în mii de picături,
Cum uiţi şi nu mai vrei, din partea ei priviri.
Un suflet fără tihnă şi totuşi mort demult,
Nu simte vre-o durere, doar ştie ce-a avut,
Doar jură zi şi noapte să uite ce a fost
Lovind cu capu-n uşă, repetă că e prost,
Că trebuie să şteargă tablou-nsîngerat
În care din prostie s-a înjunghiat.
03.03.08
sfarsit
au pus mana de la mana
de mi-au sapat
mormant.
mi-a mai ramas doar
sa fiu strivit
de greutatea sicriului
pe care il port
de atatia ani
in spate…
02.24.08
traiesc
privesc…
soarele cum moare
in bratele amurgului,
si odata cu el
se stinge ziua
din mine.
ascult…
cum invie intunericul,
cum noaptea rasare
de pretutindeni,
sfasiindu-mi suspinul
nedeslusit
al vietii…
02.22.08
povestea unui nefericit
Prolog
“Oamenii vin si pleaca. Ceea ce ramane sunt doar amintiri.”
E noapte… Un vant rece imi aminteste ca inca mai traiesc. Ultima stea a fost inghitita de prapastia cerului. Palpaia prea slab. Era prima si cea din urma speranta a mea. Lumina intunericului ma izbeste puternic in ochi. Nu mai vad nimic. Intreb pe dibuite unde e drumul spre fericire. Tacerea pulseaza incet in jurul meu. Cuvinte nedeslusite incep sa apara aici, acolo, pretutindeni. Vreau sa le adun, dar ceva ma opreste.
Caldura cu care o mana rece ma cuprinde ma facu sa incremenesc. Fara a intoarce capul, am simtit ca este Ea. O cautam precum un orb cauta lumina, dar nu am observat ca a stat dintotdeauna langa mine. Era fericirea. Purta un val negru si negre-i erau vesmintele.
Acum statea aici si totusi… ramaneam acelasi. Vedeam clar singuratatea din jurul meu, auzeam cum timpul imi roade radacina vietii. Un somn de moarte ma invalui. Ii intalnesc ochii care imi spun limpede ca a sosit ceasul fericirii. Petrec cu privirea departarile. Le vad pentru ultima data. Se stinge incet licarirea din ochi-mi. Raman reci.
Toate merg mai departe fara mine. E noapte…
