Traim, ne chinuim, murim…
Privim, orbim si adormim,
Visam iubire, insomnie
Si ne trezim caci azi e mine…

Traim desfiul pin la capat
Si-n chinuri stingem visul drag
Caci in privirea oarba astazi
Gasim ce ieri a fost in prag…

Ce am avut nu stim de miine
Caci ce avem nu stim de ieri
Si iarasi visam o iubire
Si o calacm caci n-o vedem.

De ieri vom reincepe iara
Sa ignoram ce vom avea,
Sa tindem spre ceva mai dulce,
Dar nu vom fi nicicind asa…

În liniştea nebună
Din seara de pe urmă
îi sărutasem mîna
Apoi şi a ei gură…

Priveam în ochii mari
Precum beţivu-n sticlă
Căci zîmbetul ei dulce
Spre cer nu mai ridică.
Plăcerea dinnainte
Simţeam că azi s-a stins
Dar sufletu-mi zbiera
“Nu vreau iar în abis!!!”

În alcool şi zîmbet
Am înnecat un dor
Fiind naiv şi prost -
Credeam că am să mor.
O votcă şi-o ţigară,
Un suflet fără chin,
M-au încălzit în noapte…
Cu ea a fost divin.

În dimineaţa zilei
În care am uitat
Privit-am în trecut
Apoi la cea din pat.
O lacrimă din suflet
S-a strecurat în gînd -
Cînd dragostea murise
Nu m-a văzut plîngînd.

Ce blîndă-i şi sonoră
Lumina ce s-a stins,
Precum sărutul dulce
Ce focul a aprins…

Astazi a nins. Cu raze de soare. Cu petale de flori. Cu amintiri. Putin. Atat cat sa zbor cu gandul la tine. Esti mereu aici si niciodata acolo. Pasii tai. Mici. Ma urmaresc. Inca. Marea i-a sters. Nu si din suflet. Nisipul rece. Valuri tulburi. Unde ma vor duce? Poate in locul de unde pasii incep. Poate acolo unde nu te voi gasi si unde nu ma cauti. Poate la tine. Sper. Moare ultima. Speranta. Parfumul tau. S-a ascuns in petale. Mii de petale. In mii de flori. Ce dulce e primavara pe buzele tale. Ce senin e cerul in ochii tai. Ce mica e lumea cand te strang in brate.  Dor nebun. Lacrimi. De fericire. Suflet de copil. Mereu. Si intotdeauna. E primavara. Iarasi. A cata oara.