În liniştea nebună
Din seara de pe urmă
îi sărutasem mîna
Apoi şi a ei gură…

Priveam în ochii mari
Precum beţivu-n sticlă
Căci zîmbetul ei dulce
Spre cer nu mai ridică.
Plăcerea dinnainte
Simţeam că azi s-a stins
Dar sufletu-mi zbiera
“Nu vreau iar în abis!!!”

În alcool şi zîmbet
Am înnecat un dor
Fiind naiv şi prost -
Credeam că am să mor.
O votcă şi-o ţigară,
Un suflet fără chin,
M-au încălzit în noapte…
Cu ea a fost divin.

În dimineaţa zilei
În care am uitat
Privit-am în trecut
Apoi la cea din pat.
O lacrimă din suflet
S-a strecurat în gînd -
Cînd dragostea murise
Nu m-a văzut plîngînd.

Ce blîndă-i şi sonoră
Lumina ce s-a stins,
Precum sărutul dulce
Ce focul a aprins…