Ce este suferinţa pentru un suflet stins
Care e-n lume singur şi-aproape de abis,
Ce n-a ştiut vre-odată cum e să fii iubit
Însă prea bine ştie cum e să fii lovit,
Cum inima se sfarmă în mii de picături,
Cum uiţi şi nu mai vrei, din partea ei priviri.
Un suflet fără tihnă şi totuşi mort demult,
Nu simte vre-o durere, doar ştie ce-a avut,
Doar jură zi şi noapte să uite ce a fost
Lovind cu capu-n uşă, repetă că e prost,
Că trebuie să şteargă tablou-nsîngerat
În care din prostie s-a înjunghiat.