03.21.08
…
Intuneric. Stele se prabusesc in esenta neagra. Eu. Mi-e prea somn ca sa pot dormi. Incerc sa omor gandurile. Neputincios, slab, umilit, ma declar invins. Ce mare se arata cerul de sub pamant. Unde mi-am pus tigara? O aveam la mine. Era ultima. Ultimul fum imprastiat de timp. Curge repede. Timpul. Ciudat. Sa o fi pierdut cand am cazut? Nu. Sau poate cand am alergat ca un nebun cu gandul dupa tine?
Dar… nu fumez. Nu-mi amintesc sa o fi facut vreodata. De ce as face-o acum? Chiar e ciudat. Cum savarsim lucruri fara sa stim ce facem. Cum tinem ochii inchisi atunci cand nu avem curajul sa infruntam lovitura. Si totusi… Unde imi este tigara? Am dreptul la tigara mea. Sa o strivesc incet intre buze. Sa o vad cum se stinge in palpairi tot mai slabe. Sa dureze o vesnicie, dar sa fie scurta. Sper sa o gasesc… tigara…
03.10.08
am murit azi
deoarece ieri am trait
prea mult.
voi renaste maine
pentru a termina
ce am inceput -
sa mor.
03.07.08
…
Nocturnul trece prin lumină,
Tinzînd să moară fără grai,
Dar se loveşte de-a ei milă
Şi nu e expulzat din rai.
Zadarnic el încearcă iarăşi
Să lumineze sensul său,
Căci blînda, gingaşa sclipire
Nu vrea să-i facă nici un rău.
Privirea ei ce-i stinge negrul
E îndreptată spre alt vis,
Iar el uitat şi prins în umbră
Vrea să se-ntoarcă în abis.
rascrucea
Ce este suferinţa pentru un suflet stins
Care e-n lume singur şi-aproape de abis,
Ce n-a ştiut vre-odată cum e să fii iubit
Însă prea bine ştie cum e să fii lovit,
Cum inima se sfarmă în mii de picături,
Cum uiţi şi nu mai vrei, din partea ei priviri.
Un suflet fără tihnă şi totuşi mort demult,
Nu simte vre-o durere, doar ştie ce-a avut,
Doar jură zi şi noapte să uite ce a fost
Lovind cu capu-n uşă, repetă că e prost,
Că trebuie să şteargă tablou-nsîngerat
În care din prostie s-a înjunghiat.
03.03.08
sfarsit
au pus mana de la mana
de mi-au sapat
mormant.
mi-a mai ramas doar
sa fiu strivit
de greutatea sicriului
pe care il port
de atatia ani
in spate…
